Semnificatiile numarului cinci provin din faptul ca, pe de-o parte, acesta reprezinta suma primului numar par si a primului numar impar (2+3) si, pe de alta parte, ca este mijlocul primelor noua numere. El este un semn al unirii, numar nuptial, asa cum spun pitagoreicii. De asemenea, este si un numar al centrului, al armoniei si al echilibrului. El reprezenta deci, cifra hierogamiilor, unirea principiului ceresc (3) cu cel pamantesc (2).
Cinci mai este si simbolul omului, caci, avand bratele desfacute, acesta pare dispus in cinci parti sub forma unei cruci: cele doua brate, bustul, centrul ce cuprinde inima, capul si cele doua picioare. Cinci simbolizeaza totodata universul.
Numarul cinci reprezinta cele cinci simturi si cele cinci forme ale materiei.
In China, cinci este numarul Pamantului, fiind suma celor patru regiuni cardinale si a centrului, el reprezinta universul manifestat. Cinci mai este insa si suma numarului doi si trei, care reprezinta Pamantul si Cerul in propria lor natura, conjunctia dintre yin si yang. Cinci mai este si numarul inimii.
In simbolismul hindus cinci reprezinta conjunctia dintre doi (numar feminin) si trei (numar masculin). Este principiul vital, numarul lui Shiva, regeneratorul.
In cadrul budismului pot fi de asemenea, observate cinci directii (cele patru puncte cardinale plus centrul), cele cinci elemente (pamant, apa, foc, vant, spatiu) si cinci feluri de cunoastere. Cinci se dovedeste a fi aici numarul perfectiunii integrate.
In America Centrala, cinci este o cifra sacra. In perioada agrara, el era simbolul numeric al zeului porumbului. In manuscrisele si in sculptura maya, el era adesea reprezentat printr-o mana deschisa.
La azteci, zeul numarului cinci (porumbul cel tanar) este patronul dansului si al muzicii. Aceasta functie il asociaza cu dragostea, cu primavara, cu aurora si cu toate jocurile.
Reluand interpretarea numarului cinci la stravechii mexicani, J. Soustelle punea in lumina ambivalenta caracteristica acestui simbol. Cinci, afirma el, este, inainte de orice, numarul lumii prezente si al centrului crucii punctelor cardinale. De aceea, el simbolizeaza focul, insa sub dubla sa acceptie: pe de-o parte, cea solara, legata deci de regimul diurn, de lumina, de viata triumfatoare, si, pe de alta, sub forma sa interna, terestra, legata de noapte si de drumul nocturn al soarelui negru, prin infern.
Sfanta Hildegarde din Bingen a dezvoltat o intreaga teorie a cifrei cinci ca simbol al omului. Omul se imparte, pe lungime, din varful capului si pana la picioare, in cinci parti egale si pe latime, avand bratele intinse, de la o extremitate a unei maini la cealalta, tot in cinci parti egale. Tinand seama de aceste cinci masuri egale pe lungime si de cele cinci masuri egale pe latime, omul poate fi inscris intr-un patrat perfect. Astfel, cinci patrate pe lungime si cinci patrate pe latime formeaza o cruce intr-un patrat, pieptul fiind locul de intersectie al bratelor crucii Daca patratul este simbolul pamantului, omul este ca o cruce in aceasta lume, sau lumea este pentru el o cruce.
Pentagrama este emblema microcosmosului si a androginului. In miniaturile medievale, omul ca si microcosmos era adesea reprezentat cu mainile si picioarele departate, spre a indica mai bine cele cinci varfuri ale pentagramei. Numarul cinci determina deci structura omului.
Omul este deci, inscriptibil intr-o pentagrama al carei centru este sexul uman. Aceasta pentagrama se afla la originea semnului ideografic chinez care reprezinta Omul. Daca omul se afla cu mainile si picioarele intinse, iar centrul sau este sexul, atunci partea sa superioara este egala cu cea inferioara. Astfel, in jurul sau poate fi trasata o circumferinta ale carei raze sunt cele doua jumatati ale trupului.
Numarul cinci simbolizeaza manifestarea omului aflat la capatul evolutiei sale biologice si spirituale.
